Remedii naturiste pentru alcoolism

Alcoolismul este determinat de deficiente de adaptare si poate fi tratat nu doar prin metode specifice medicinei alopate, ci si prin tratamente traditionale ale medicinei alternative. Un astfel de tratament este prin presopunctura. Vechii chinezi spuneau ca tot ce exista in Univers este energie, toate energiile circulind prin organism in mod ciclic. O dereglare in curgerea energiilor inseamna boala, iar oprirea definitiva a fluxului energetic inseamna moarte. Conceptul de energie cosmica il intilnim si la indieni, si la alte popoare asiatice. Mijloacele terapeutice ale medicinei traditionale chinezesti au ca obiectiv principal mentinerea sau restabilirea circulatiei energetice in mod armonios si continuu.

Prin corpul omului sanatos, energiile circula de-a lungul unor canale invizibile numite meridiane energetice. Pe meridiane se gasesc anumite puncte care, stimulate prin intepaturi sau prin masaj virtual, reflexogen sau clasic, pot ameliora unele boli sau le pot vindeca, in functie de stadiul bolii in momentul aplicarii tratamentului. Pe intreaga retea de meridiane sint circa 800 puncte care pot fi stimulate fie prin manevre de dispersie efectuate cu virful degetului, fie de tonifiere efectuate cu unghia. In cazul alcoolicilor se recomanda urmatoarele puncte: coltul pestelui situat pe palma la baza degetului mare – tonifiere; valea adunarii situat la o masura (grosimea degetului mare) deasupra urechii – tonifiere. Se mai recomanda stringerea puternica a virfului nasului sau apasare puternica cu unghia in santul de deasupra nasului sau masaj tonifiant in jurul ombilicului.

Tratamentul prin presopunctura poate fi asociat cu cristaloterapia

Tratamentul prin presopunctura poate fi asociat cu cristaloterapia. Se face automasaj zilnic la o latime de palma deasupra urechilor si se poarta un medalion de ametist la git. Ametistul dezvolta intelepciunea si intelegerea superioara, avind un efect calmant pentru persoanele epuizate de munca, stresate sau dezechilibrate psihic. Este piatra ideala pentru ameliorarea starilor de tensiune, eliminind anxietatile. Culoarea violet a ametistului este compusa din albastru care linisteste si rosu care reprezinta actiunea. De aceea, ametistul este numit piatra sufletului, deoarece vindeca acest nivel al existentei. Ametistul este cu atit mai valoros cu cit este mai clar si mai inchis la culoare.

O alta metoda de ameliorare sau de vindecare a alcoolismului este autosugestia

Deoarece adevarata cauza a unei boli se afla in mintea umana, o alta metoda de ameliorare sau de vindecare a alcoolismului este autosugestia. Alcoolicul are o personalitate complexa, sensibilitatea sa excesiva determinind adevarate crize de neadaptare, care au ca rezultat refugiul in alcool sau alte droguri, fuga din fata realitatii. Treptat, treptat i se pare ca toata lumea s-a coalizat impotriva lui, fuge de oameni, se izoleaza si se afunda tot mai tare in negura bauturii.

Subconstientul formeaza si elimina obisnuintele

Subconstientul formeaza obisnuintele, deci tot el le poate elimina. Daca dorinta de a se elibera de viciu este foarte mare, vindecarea este certa. Refugierea in natura, relaxarea, cultivarea increderii ca orice problema are o rezolvare, ca singura piedica este lipsa de incredere in fortele proprii, ca spusele altora nu-l pot afecta decit prin intermediul propriilor ginduri sint tot atitea cai de rezolvare a problemei. Dar trebuie sa vrea, sa inteleaga ca poate. Credinta este dorinta ajunsa obsesie. Cind teama inchide poarta de acces la subconstient, doar credinta nezdruncinata in Dumnezeu o va deschide din nou. Si rugaciunea, numita sacroterapie.

Ca antidot impotriva alcoolismului se poate folosi si mierea de albine

Tot ca antidot impotriva alcoolismului se poate folosi si mierea de albine. Medicii veronezi au socotit ca inclinatia exagerata spre consumul de alcool este semnul lipsei de potasiu din organism. Medicina populara a stabilit o metoda de dezintoxicare a alcoolicilor. Mierea, continind mult potasiu, contracareaza setea de alcool si ajuta substantial la procesul de dezalcoolizare. Se administreaza cite 6 lingurite de miere din 30 in 30 de minute de 3 ori dimineata, apoi dupa fiecare masa cite 4 lingurite, timp de o saptamina. Se continua apoi cu cite 2 lingurite dimineata circa o luna. De fapt, cam toti stim ca bautura exclude dulciurile, iar cui ii plac dulciurile, nu-i prea place bautura.

Berea ca medicament

Stareta Hildegarda si berea

De multa vreme sint cunoscute virtutile berii - bauta, desigur, cu masura, berea este un aliment si medicament.

Inca din secolul al XII-lea, stareta unei manastiri din Germania recomanda sa se bea bere. De fapt, stareta Hildegarda i-a inchinat acestei bauturi un intreg tratat medical.

In secolul al XVIII-lea, un invatat din Cracovia - Simon Syrenski - scria despre bere ca este placuta la gust, potoleste setea, face singe bun; pielea devine sanatoasa si fata capata o culoare placuta, daca se bea bere. Mai mult, autorul din Cracovia lauda berea, care ne fereste si ne scapa de pietre la rinichi, iar femeilor care alapteaza le da lapte pentru a-si hrani sugarii.

De fapt, nici Hildegarda, nici Simon din Cracovia nu au descoperit America: virtutile si berea, ca atare, erau cunoscute inca in anticul Sumer!

Alte virtuti terapeutice

Berea este cu adevarat un remediu: in litiaza renala se recomanda, pe linga ceaiurile diuretice, si berea.

Dar berea este recomandata si ca... lotiune pentru ingrijirea pielii! In secolul al XVI-lea, medicul german Johann Kasimir Sangfus recomanda femeilor sa-si maseze in mod regulat fata, gitul, pieptul si miinile cu spuma de bere, pentru a avea o piele fina ca de bebelus.

De asemenea, berea este recomandata si in ingrijirea parului - intareste firul de par si coafura rezista mai bine.

Ce contine berea

Compozitia berii este complexa. In primul rind, este o bautura cu un continut mare de minerale - 1-2 mg/litru, ceea ce este comparabil cu cele mai bogate ape minerale! In al doilea rind, in bere gasim vitamina B1 (tiamina), B2 (riboflavina), PP (niacina). Iata de ce berea a fost scoasa de cercetatorii germani din categoria bauturilor alcoolice si inclusa intre alimente.

Pe linga vitamine si minerale, berea are un continut bogat in acizi organici, care regleaza echilibrul acizi-baze din organism. De fapt, daca se elimina componenta gazoasa din bere, proprietatile acesteia o apropie de kefir sau humis (lapte de iapa fermentat - bautura-minune din deserturile asiatice).

In plus, berea favorizeaza acumularea de vitamina C la nivelul rinichilor, ficatului si splinei, contribuind la fortificarea organismului (daca bem cel mult o jumatate de bere, adica doar citeva inghitituri).

Concluzii

Berea bauta in cantitati moderate (maximum 100 ml pe zi) elimina pericolul formarii de edeme si depunerea de albumine la gravide, datorita virtutilor sale diuretice. De asemenea, favorizeaza lactatia la femeile care alapteaza - atit cantitativ, cit si calitativ.

Berea favorizeaza digestia, creste pofta de mincare, normalizeaza ritmul cardiac si tensiunea arteriala, previne spasmele. Dar cei ce sufera de hipertensiune trebuie sa se limiteze la berea fara alcool.

Iar cei ce au exagerat cu bautura si sint mahmuri a doua zi, vor bea un leac infailibil: putina sare dizolvata intr-un pahar de bere. Dupa ce ies gazele din bautura, se inghite mixtura, si mahmureala dispare miraculos.

Deci, berea bauta cu masura nu ingrasa, ci aduce numai foloase.

Drojdia de bere si efectele ei terapeutice

Babilonienii aveau o zeita a berii

Drojdia de bere este cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Babilonienii, egiptenii si celtii o foloseau pentru prepararea bauturilor alcoolizate, dar cunosteau in acelasi timp actiunile benefice ale acesteia asupra tenului si a pielii in general. Babilonienii, spun arheologii, aveau o zeita a berii si a drojdiei de bere, Nidaba, care era recunoscuta prin puterile ei.

Afectiuni tratate in Antichitate si Evul Mediu

Ceva mai tirziu, Pliniu, marele naturalist roman, povesteste ca Hipocrate, celebrul medic grec, ar fi descoperit, in jurul anului 370, actiunea diuretica a drojdiei de bere, pe care o recomanda ca remediu.

In Evul Mediu, calugarii care ii supravegheau pe leprosi luau drojdie de bere in scop preventiv. In acelasi timp, drojdia de bere era folosita si contra scarlatinei si rujeolei.

Ce afectiuni se tratau in secolul al XIX-lea

Aproximativ in aceeasi perioada, in Danemarca, furunculoza era tratata cu drojdie de bere, iar in Germania, medicii prescriau drojdie de bere copiilor sau adultilor care sufereau de oboseala cronica, de surmenaj sau celor subalimentati. Drojdia de bere era utilizata de asemenea si pentru tratarea unor tulburari ginecologice benigne la femei.

In era industrializarii, drojdia de bere si-a recapatat popularitatea

In timpul primului si a celui de-al doilea razboi mondial, drojdia de bere era administrata pentru a preveni carentele alimentare ale soldatilor, prizonierilor de razboi, precum si ale civililor care sufereau din cauza subalimentatiei.

Dupa razboi, drojdia de bere a fost uitata o perioada de timp, insa si-a regasit popularitatea in anii ’60, in momentul in care, din cauza industrializarii, s-a constatat ca este nevoie de suplimente naturale.

O forta vitala exceptionala

Drojdia de bere contine (nu este vorba de drojdia de piine) aproape toate elementele de care are nevoie metabolismul pentru a functiona cit mai bine. Analiza sa biochimica arata ca ea contine nu mai putin de 17 vitamine diferite (majoritatea din complexul B), 16 aminoacizi, 14 saruri minerale si circa 46 la suta proteine. In plus, prin metoda de uscare folosita si prin prepararea sa la temperaturi foarte ridicate, sint conservati aproape toti constituentii, desi celulele vii sint distruse termic. Drojdia de bere contine, de asemenea, nu mai putin de 20 de milioane de celule pe gram, de unde i s-a dat numele de drojdie vie (aceasta se poate procura si sub forma de gelule). Prin continutul sau bogat in toate aceste elemente enumerate mai sus, drojdia de bere constituie un aliment natural complet, un remediu preventiv si curativ.

Drojdia de bere intirzie procesul de imbatrinire

Folosirea curenta a drojdiei de bere are de asemenea un efect regenerator, care poate ajuta organismul sa ramina tinar si in forma. Nutritionistul american Paul Bragg, care era la rindul sau un mare amator de drojdie de bere, afirma ca aceasta nu contine numai o mare cantitate de proteine, minerale si vitamine, ci si acid nucleic. Astazi se stie faptul ca acidul nucleic conduce procesul de formare a celulelor noi, care le inlocuiesc treptat pe cele deteriorate. In mod normal, acidul nucleic isi pierde treptat aceasta capacitate de a comanda reinnoirea celulelor.

Dupa Bragg insa, acidul nucleic continut in drojdia de bere poseda capacitatea misterioasa de a intirzia imbatrinirea prematura. Persoanele in virsta, carora li se prescrie drojdie de bere, pot constata in doar citeva luni o ameliorare a starii generale, precum si un surplus de energie binefacatoare. Pielea devine supla, tenul se coloreaza, totul dovedind o stare buna de sanatate.

Consumind drojdie de bere timp indelungat, o armata de celule vii patrunde in organism, nu numai pentru a ataca toxinele care circula in singe, ci si pentru a intari sistemul imunitar al acestuia.

Aceasta actiune se reflecta in general asupra principalelor functiuni ale organismului. In plus, drojdia de bere poate reface flora intestinala distrusa de medicamente si antibiotice.

Doctorul Fournat de la Facultatea de Medicina din Lyon consemneaza faptul ca drojdia de bere are actiune in afectiuni diverse, precum: enterite, colite si diaree, ciroza ficatului, toate formele de avitaminoza B, diabet, furunculoza, acnee si seboree, scleroza in placi.

Drojdia de bere poate fi folosita in caz de osteomielita, pneumonie, gripe, variola sau anemie.

Toti autorii sint unanim de parere ca folosirea in scop terapeutic si preventiv a drojdiei de bere cistiga din ce in ce mai mult teren. Pe piata occidentala exista deja drojdie de bere imbogatita cu seleniu (agent antioxidant) sau cu siliciu. Cura de drojdie de bere are eficienta daca este urmata timp de trei-patru luni, iar efectele ei nu intirzie sa apara. In general, drojdia de bere se administreaza de doua-patru ori pe zi, dimineata si seara. Ea poate fi amestecata cu lichide, dar trebuie neaparat luata intre mese. Dizolvata si bauta inainte de masa, taie pofta de mincare, micsorind numarul de calorii primite de organism. Efectele unei linguri de drojdie de bere se resimt aproape imediat si se mentin timp de mai multe ore.

O sa ajung nemuritor la cata bere beau )) Viva berea )