Traducere şi adaptare după Christopher Hitchens.

De două ori am avut privilegiul să stau pe podea, prost bărbierit, şi să asist la rugăciunile săptămânale de vineri în campusul Universităţii din Teheran, sponsorizate de teocraţia Iraniană. Cum toată lumea ştie, această ceremonie plictisitoare este adesea înviorată când predicatorul scrofulos pune mulţimea să strige robotic sloganul "Marg Bar Amrika!" -- "Moarte Americii!".
Nimeni nu va fi surprins să afle că asta e urmată de "Marg Bar Israel!". Există şi o a 3-a variantă: "Marg Bar Inglis!".

În timpul rugăciunilor de vinerea trecută, "Liderul Suprem", Ali Khamenei a pus acentul puternic pe cea de-a 3-a incantaţie. "Cel mai rău dintre toate", mormăia el, "este guvernul Britanic".
Dar adevăratul sens al acuzaţiilor lui a fost ratat de aproape toţi.

Unul din semnele nedezvoltării Iranului este cultura zvonurilor şi paranoiei care atribuie toate necazurile manipulării diverşilor demoni şi satani. Desigur, îndelungata şi bogata istorie a intervenţiilor Imperiului Britanic în Persia sprijină această noţiune. Dar habar nu aveţi cât de profundă este această credinţă primitivă cum că Anglo-Saxonii sunt păpuşarii a tot ce se întâmplă în Iran, mai mult decât CIA, mai mult chiar decât Evreii.

Cel mai cunoscut şi cel mai vândut roman satiric scris în limba Persană este "Unchiul meu, Napoleon", de Iraj Pezeshkzad, care descrie existenţa ridicolă şi într-un final odioasă al membrului unei familii care crede în teoria "Planului Britanic" a istoriei Iraniene. Romanul a fost publicat în 1973 şi a ajuns chiar un serial de televiziune fantastic de popular.

Atât versiunile scrise cât şi cele televizate au fost cenzurate prompt de ayatollahi după 1979, dar supravieţuiesc clandestin. De atunci, unul din clericii de frunte, Ahmad Jannati, a anunţat într-un apel naţional că exploziile din Londra din 7 Iulie 2005 au fost "opera" guvernului Britanic.

Iată un fragment din prefaţa unei versiuni:

"În fanteziile sale, personajul central al romanului vede mâna ascunsă a Imperialismului Britanic în spatele fiecărui eveniment ce a avut loc în Iran până de curând. Pentru prima dată, cetăţenii Iranului au văzut clar absurditatea acestei credinţe, deşi tind să o atribuie altora, nu lor personal, şi au putut să râdă de ea. Acest lucru a avut o influenţă binevenită. În prezent, în Persană, fraza 'Unchiul meu, Napoleon' este folosită pentru a indica credinţa că comploturi Britanice se află în spatele tuturor evenimentelor şi este însoţită de ridiculizare şi râsete. Singura secţiune a societăţii care a atacat-o au fost Mullahii. Au spus că am scris cartea din ordinul Imperialiştilor, şi că am făcut asta ca să distrug rădăcinile religiei poporului Iranian."

Oricât de fantastice ar fi părut aceste afirmaţii acum trei ani, ei sunt moderate comparativ cu afirmaţiile delirante bolborosite de la amvonul lui Khamenei. Acesta e un om care pare să nu fi auzit că teoria sa conspirativă preferată este o glumă pentru propriul său popor.

Este o greşeală să presupunem că ayatollahii se comportă raţional, oricât de cinici şi de corupţi ar fi. Sunt în mod frecvent prinşi în gheara credinţelor arhaice şi a temerilor care ar fi făcut un ţăran European medieval să pară zdravăn la cap.

Sursa: http://www.nationalpost.com/opinion/...tml?id=1729132

Ceea ce mă surprinde în această poveste e cât de mult seamănă descrierea asta a fanaticilor religioşi din Iran cu fanaticii din România!
Nu avem şi noi o grămadă de Unchi Napoleon? Ăştia care văd 666, iudeo-masoni, etc, peste tot - o cultură a zvonurilor şi a paranoiei.

Iustin Pârvu - Unchiul meu, Napoleon.
Maica Ecaterina - Mătuşa mea, Regina Victoria. Sau Xena, prinţesa războinică.
Şi nu numai.

Mergând mai departe, cu ce diferă cultura curocefalilor de cultura OTV, de cultura new age a "medicinei alternative", etc?

Primitivism ridicol în secol 21. Jenant!

Ontopic:
http://en.wikipedia.org/wiki/My_Uncle_Napoleon


Citeste tot articolul